.

Cand Rapidul bate ...

" Si se ridica o aroma de gazon proaspat spre inaltimile tribunei , zgandarindu-se pofticios narile , ca pe vremea cand , pusti fiind , adulmecam dupa usi , la mari sarbatori sau aniversari sau onomastici , cozonacii care se rumeneau in cuptor.

Asezat in tribuna si admirand aceasta splendida pata de verde a terenului , tocmai ma gandeam la vrajitoriile coloristice executate de Matisse cu asemenea pasta. Din spate , unul imi binecuvanta si-mi decora umerii cu matreata abundenta a cojilor de seminte. De ce n-or fi mai intrand zmeii? Si in fine. Au invadat terenul. Unii in tricouri rosii (Dinamo) , ceilalti in albastru (Progresul). Din punct de vedere plastic am realizat numai satisfactii vizuale. Din punct de vedere fotbalistic sunt nevoit sa ma cam ridic din umeri a paguba. Zmeii au fost de fapt niste imitatii de zmei , balbaind-se in fata portii si nimerind plasa mai mult pe dinafara.

Dar "regalul" fotbalistic se anunta meciul al doilea. Ceea ce m-a impresionat mai intai de toate a fost colectia remarcabila de talangi , clopote , claxoane , clopotei , zurgalai si sonerii , cu care suporterii Rapidului au intimpinat aparitia echipei...De-ar fi existat la peluza si clopotul de la Mitropolie , cred ca intreaga gama sonora de bucurii , alarme si instiintari ar fi fost epuizata intr-o simfonie wagneriana. Entuziast public! Asa cum trebuie sa fie orice public din lume,la fotbal! Oare in Giulesti parjoleste alt soare sudic de Mediterana ? Despre fenomenul acesta ar putea sa ne informeze confratele Ioan Chirila , autorul aperitivului radiofonic , care vorbeste totdeauna cu patos boema echipa giuesteana si i-a alcatuit si-o romanta pe 200 de pagini - "Glasul rotilor de tren".

Desigur , Rapidul ca si suporterii lui , reprezinta in fotbalul nostru boema si pitorescul acestui sport. "Mititei si ai dracului" cum spune poporul - in afara celor doi protapi , Dan si Raducanu - ei sunt in stare sa castige la sange bataliile spectaculoase , dar sa le si piarda la modul atat de spectaculos. O supa calda , doua piftii de gheata! Buturuga mica o fii rasturnand carul meu , dar fotbalul este si spectacol si jucatorul trebuie sa fie atlet croit dupa legile perfectiunii.

Cand i-am zarit pe rapidisti cat de mici par pe langa Satmareanu si C-tin , mi-am zis ca Steaua ii are in buzunarul de la vesta , ca pe un pachet de tigari. Si totusi , zmeii giulesteni au pornit in tromba printre picioroangele bine cladite ale stelistilor ca pe sub niste arcuri de triumf.

Dumitru II ne-a dovedit ca poate sa sfaraie nu numai in jurul balonului si ca fotbalul poate fi in acelasi timp si pitoresc si trasnitor de eficace. Ce mai bomba de material plastic i-a expediat portarului stelist!!! Chiar Greavu nu s-a mai dat atat de des cu saniuta pe gazon (ceea ce inseamna ca si critica la obiect , chiar cand obiectul e de fier , e uneori utila). Iar de n-ar fi intervenit "ciocaneala" lui Ion Ionescu , acest senior si cu "cap" nu numai cu obiectele talentului indopate in bocanci , am fi asistat la niste numere de circ exceptionale si incantatoare pentru galerie , caci , de ce nu am recunoaste , jocul altfel iti falfaie pe umeri.

Dar daca balonul expediat de Voinea nu saruta numai bara , ci se inghemuia sub coltul plasei? Am mai fi asistat la acelasi iues giulestean? Ce spun specialistii in psiholgie? Sunt niste semne de intrebare si in meciurile astea , si niste suruburi pe care le invartesc , de pe undeva , spiridusii sferei de piele , nu numai driblingul iute si sutul direct pe poarta - o vai! atat de rar! - al jucatorilor.

La ora actuala nu cred ca exista sonerie si clopot la nici o poarta , la nici o usa de bloc din Giulesti. Au fost desfiintate si carate duminica , la stadion , drept munitii auditive , percutante , impotriva inamicului.

Fara sonerie si clopot se poate trai , dar fara fotbal dincolo de Podul Grant , NU !

Boema giulesteana a reusit o frumoasa performanta.

Dar ce se va face in etapa viitoare , cand Jiul sau Farul , sau mai stiu eu cine , isi vor umfla dupa dezghet si gripa bulboanele?

Si Rapidul , aceasta echipa a boemiei fotbalistice , cand ti-e lumea mai draga , nu stiu cum face si cum drege , de i se rupe craca de cais de sub picioare sau si-o taie ea singura. Ganditi-va numai de cate ori a fost doar la cativa centimetrii de titlul de campioni... "

de Neagoe Radulescu - Fotbal pe paine - 1971